Spre cer (Expo. part 2)

˝Început şi sfârşit de poveste˝, sau felul in care arta întunericului se descompune încet, încet, de la forma sa primară de acoperiş, luat ca un ˝blocaj în timp˝, până la ˝o parte din vis˝, în care deopotrivă aşteptare şi pândă, rădăcini şi refugii ca vestitori ai bolţii îşi caută fata mai mult sau mai puţin vazută, pentru a picura din nou langă steaua visată- care nu e altceva decât o împlinire a gustului de spovedanie şi jertfă a culorii. Minunat. Au fost cuvintele lui Ion Mărginean despre pozele mele. Totuşi putea să pună putin ceva feeling în ce a scris şi nu numai să înşire titlurile şi să le lege intr-o compoziţie pompoasă.

Vă mai înştiinţez de existenţa a 2 articole despre expoziţie:

Articol 1
Articol 2

Şi ataşez următoarele imagini: