Nu mai departe de ieri

Toată lumea se loveşte cel puţin o dată de pământ.

Atât doar că Unii se ridică.

Şi merg mai departe.

Alţii însa, nu mai departe de "ieri".

Photo-Camp Partea a III-a: Cea cu trezitul la 4 dimineaţa

Revin cu partea a treia şi penultima cred şi vă prezint restul pozelor selectate... şi pentru că am fost întrebat ce legătură cu pozele au titlurile ultimelor postări, ei bine nu au nici o legătură cu fotografiile(doar nu aşi vrea să vă ghidez spre o anumită direcţie) ci sunt doar niste chestii pe care eu le găsesc reprezentative gruplui care l-am format în camp.

Spre cer (Expo. part 2)

˝Început şi sfârşit de poveste˝, sau felul in care arta întunericului se descompune încet, încet, de la forma sa primară de acoperiş, luat ca un ˝blocaj în timp˝, până la ˝o parte din vis˝, în care deopotrivă aşteptare şi pândă, rădăcini şi refugii ca vestitori ai bolţii îşi caută fata mai mult sau mai puţin vazută, pentru a picura din nou langă steaua visată- care nu e altceva decât o împlinire a gustului de spovedanie şi jertfă a culorii. Minunat. Au fost cuvintele lui Ion Mărginean despre pozele mele. Totuşi putea să pună putin ceva feeling în ce a scris şi nu numai să înşire titlurile şi să le lege intr-o compoziţie pompoasă.

Vă mai înştiinţez de existenţa a 2 articole despre expoziţie:

Articol 1
Articol 2

Şi ataşez următoarele imagini: